Acceptarea moștenirii: expresă sau tacită

Acceptarea și renunțarea privesc o moștenire deja deschisă. Dacă persoana este încă în viață, un înscris prin care cineva acceptă, renunță, înstrăinează ori promite să înstrăineze drepturi eventuale asupra viitoarei moșteniri este lovit de nulitate absolută, în afara cazurilor anume permise de lege.

Separă acest înscris de un act actual asupra unui bun prezent, precum donația, vânzarea ori contractul de întreținere. Un astfel de contract poate avea propriile efecte dacă este valabil, dar nu este o acceptare anticipată a moștenirii. Verifică actul concret, obiectul și data lui.

Codul civil, art. 956 și 1100; UNNPR, „Contracte”.Portalul LegislativUniunea Națională a Notarilor Publici din România

Codul civil permite acceptarea expresă prin înscris autentic sau sub semnătură privată, dacă persoana își însușește explicit titlul ori calitatea de moștenitor. Nu orice cerere sau corespondență îndeplinește această condiție.

Atunci când acceptarea este cuprinsă într-un înscris autentic, declarația se înscrie în registrul național notarial. Dacă termenul se apropie, păstrează dovada datei și identifică exact moștenirea pentru care optezi.

Codul civil, art. 1108–1109.Portalul LegislativUniunea Națională a Notarilor Publici din România

Înstrăinarea drepturilor asupra moștenirii atrage acceptarea tacită. Legea include aici și anumite acte numite în vorbirea curentă „renunțare”, atunci când sunt în favoarea unor moștenitori determinați sau sunt făcute contra unui preț.

Actele de dispoziție, de administrare definitivă ori de folosință a bunurilor pot avea aceeași semnificație dacă din împrejurări rezultă însușirea calității de moștenitor. Plata unor impozite, închirierea, vânzarea unui bun sau introducerea unei acțiuni privind moștenirea trebuie analizate împreună cu data și scopul actului.

Codul civil, art. 1110 alin. (1)–(2).Portalul LegislativUniunea Națională a Notarilor Publici din România

Actele de conservare, supraveghere și administrare provizorie nu valorează, în principiu, acceptare dacă împrejurările nu arată însușirea calității de moștenitor. Exemple utile sunt punerea în siguranță a documentelor, cererea de inventariere ori măsurile urgente pentru a opri degradarea unui bun.

Pentru un act care poate părea acceptare, succesibilul poate folosi, înainte de a-l face, declarația autentică de neacceptare prevăzută de art. 1111. Declarația nu transformă un act de dispoziție într-un act de conservare; scopul și întinderea actului rămân decisive.

Codul civil, art. 1110 alin. (3)–(4) și 1111.Portalul Legislativ

Succesibilul care, cu rea-credință, sustrage ori ascunde bunuri succesorale sau ascunde o donație supusă raportului ori reducțiunii este considerat că a acceptat moștenirea, chiar dacă renunțase anterior. O eroare de inventariere nu trebuie declarată automat fraudă: textul cere conduita și reaua-credință, care se stabilesc din probe.

Sancțiunea nu se oprește la acceptare. Persoana nu are drept asupra bunurilor sustrase ori ascunse și, după caz, raportează sau reduce donația ascunsă fără să participe la distribuirea bunului donat. Pentru datoriile și sarcinile moștenirii răspunde proporțional cu cota sa inclusiv cu bunurile proprii.

Declară notarului bunurile, conturile și donațiile cunoscute și păstrează inventare, extrase, înscrisuri și mesaje despre predarea lor. Când existența bunului, donației ori reaua-credință este contestată, calificarea și consecințele pot necesita soluționare judiciară.

Codul civil, art. 1119; Legea nr. 36/1995, art. 109.Portalul LegislativPortalul Legislativ

Rezultatul urmărit este o cronologie verificabilă, nu o etichetă pusă de familie. Același tip de plată poate avea altă semnificație în funcție de valoare, urgență și manifestarea calității de moștenitor.

• Data decesului și data exactă a fiecărui act făcut după deces.
• Ce bun a fost folosit, plătit, închiriat, reparat ori vândut și în ce scop.
• Cine a plătit și din ce bani; păstrează facturile, extrasele și corespondența.
• Dacă exista un pericol imediat pentru bun și ce măsură minimă era necesară.
• Dacă succesibilul este minor, are o măsură de ocrotire sau este reprezentat.

Codul civil, art. 1108–1111; listă editorială de pregătire.Portalul LegislativUniunea Națională a Notarilor Publici din România

Acceptarea consolidează transmiterea moștenirii de la data decesului și este irevocabilă. Nu poți accepta numai bunurile convenabile și refuza datoriile din aceeași moștenire.

În regimul actual, moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia, în afara excepțiilor legale. Regula veche și moștenirile deschise înainte de 1 octombrie 2011 se analizează separat.

Codul civil, art. 1101, 1114 și 1155–1159.Portalul Legislativ

Pentru minorul lipsit de capacitate de exercițiu, ICCJ a stabilit că acceptarea expresă este act de dispoziție și necesită încuviințarea instanței de tutelă. Minorul cu capacitate restrânsă poate accepta singur moștenirea potrivit art. 41 alin. (3); regula ICCJ pentru minorul lipsit de capacitate nu se extinde asupra lui.

Pentru adultul cu consiliere judiciară ori tutelă specială se verifică hotărârea concretă: instanța stabilește categoriile de acte pentru care este necesară încuviințarea sau reprezentarea. Ghidul dedicat arată actele și pașii de pregătit.

Decizia ICCJ nr. 58/2024; Codul civil, art. 41, 43, 144 și 168.Înalta Curte de Casație și Justiție / Portalul LegislativPortalul LegislativPortalul Legislativ