Renunțarea la moștenire: formă, termen și efecte

Renunțarea expresă se face prin declarație autentică. O înțelegere verbală în familie sau un document simplu semnat acasă nu îndeplinește forma cerută.

Declarația poate fi autentificată de orice notar public și, în condițiile legii, la o misiune diplomatică ori un oficiu consular român. Ea se înscrie în registrul național notarial al opțiunilor succesorale.

Codul civil, art. 1120.Portalul LegislativPortalul european e-Justiție

Opțiunea succesorală are, în regimul actual, termenul general de un an. Înainte de declarație trebuie verificat dacă persoana a acceptat deja expres sau tacit, deoarece acceptarea este irevocabilă.

Legea notarială reglementează separat declarația dată după termen de persoana care arată că nu și-a însușit calitatea de moștenitor. Aceasta nu șterge o acceptare anterioară și nu înlocuiește analiza actelor făcute în termen.

Codul civil, art. 1103 și 1110; Legea nr. 36/1995, art. 107 alin. (8).Portalul LegislativPortalul Legislativ

Renunțătorul este considerat că nu a fost niciodată moștenitor. Partea lui se redistribuie potrivit regulilor legale; el nu stabilește prin declarație cine o primește.

Renunțarea în folosul unor moștenitori determinați ori renunțarea contra unui preț poate valora acceptare tacită și transmitere de drepturi. Nici copiii renunțătorului nu îl reprezintă automat numai pentru că el a renunțat.

Exemplu: dacă dintre cei doi copii ai defunctului Ana renunță, iar Bogdan acceptă, copilul Anei nu o reprezintă pentru a lua automat jumătatea ei; Bogdan, rudă de grad mai apropiat, poate culege moștenirea în ipoteza simplificată. Dacă Ana era unicul copil sau renunță toți copiii defunctului, descendenții din generația următoare pot fi chemați în nume propriu, după clasă și grad. Nu confunda această chemare cu reprezentarea și nu calcula fără arborele complet.

Codul civil, art. 964–969, 1110 alin. (1), 1121 și 1122.Portalul Legislativ

Cel care renunță nu primește bunuri ori cote din acea moștenire și, ca regulă, nu suportă datoriile ei în calitate de moștenitor. Renunțarea nu stinge însă o datorie proprie pe care persoana o avea deja față de defunct sau față de altcineva.

Înainte de a semna, identifică exact autorul moștenirii. Într-un lanț cu mai multe decese pot exista drepturi de opțiune distincte, iar o declarație referitoare la o moștenire nu decide automat opțiunea pentru alta.

Renunțarea nu protejează conduita frauduloasă: dacă succesibilul ascunde ori sustrage cu rea-credință bunuri succesorale sau ascunde o donație supusă raportului ori reducțiunii, art. 1119 îl consideră acceptant chiar dacă renunțase și îi aplică sancțiunile speciale.

Codul civil, art. 1101, 1119, 1121 și 1155–1159.Portalul LegislativUniunea Națională a Notarilor Publici din România

Creditorii succesibilului care a renunțat la moștenire în frauda lor pot cere instanței revocarea renunțării în ceea ce îi privește. Termenul special este de trei luni de la data la care creditorul a cunoscut renunțarea.

Admiterea nu transformă creditorul în moștenitor și nu desființează renunțarea pentru toate persoanele. Efectele acceptării se produc numai în privința creditorului reclamant și în limita creanței lui. Ține distincte datoriile personale ale renunțătorului de datoriile lăsate de defunct.

Codul civil, art. 1122.Portalul Legislativ

Renunțarea este un act de dispoziție asupra unui drept patrimonial. Dacă minorul este ocrotit prin părinți, art. 124 alin. (2) exclude constituirea consiliului de familie, iar autorizarea instanței de tutelă se verifică prin aplicarea corespunzătoare a regulilor tutelei potrivit art. 502. Dacă acționează tutorele, sunt relevante avizul consiliului de familie, dacă acesta este constituit, și autorizarea instanței prevăzute de art. 144.

Pentru consiliere judiciară sau tutelă specială, hotărârea de ocrotire arată dacă persoana este asistată ori reprezentată pentru această categorie de acte. Diagnosticul sau vârsta adultă nu înlocuiesc hotărârea.

Codul civil, art. 124 alin. (2), 144 alin. (2), 150, 168–172 și 502; Legea nr. 36/1995, art. 106 alin. (5).Portalul LegislativPortalul LegislativPortalul Legislativ

Revocarea renunțării este posibilă numai în cursul termenului de opțiune și dacă moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili cu vocație la partea respectivă. Revocarea valorează acceptare.

Dacă declarația a fost dată prin eroare, dol ori violență, problema poate fi anularea opțiunii, cu termenul propriu de la art. 1124, nu revocarea obișnuită. Păstrează declarația și probele privind împrejurările semnării.

Codul civil, art. 1123–1124.Portalul Legislativ