Cine moștenește: soțul, copiii și celelalte rude

Ca regulă, clasa mai apropiată o înlătură pe cea următoare, iar în interiorul clasei contează gradul de rudenie. Excepțiile, printre care reprezentarea succesorală, se aplică numai în cazurile prevăzute de lege.

Soțul supraviețuitor nu intră într-una dintre cele patru clase. El vine în concurs cu rudele care moștenesc efectiv și primește cota stabilită pentru acea combinație.

Codul civil, art. 963–964 și 970–972.Portalul LegislativPortalul european e-Justiție

Cota din moștenire și cota din întregul bun pot fi diferite. Compară aceleași persoane în două situații ale bunului.

Codul civil, art. 355, 357, 972 și 975; Legea nr. 36/1995, art. 108 alin. (2).Portalul LegislativPortalul Legislativ

Codul civil enumeră ca moștenitori legali soțul supraviețuitor și rudele defunctului. Din această enumerare rezultă că un partener necăsătorit nu moștenește legal doar pentru că a conviețuit cu persoana decedată. El poate avea însă un drept propriu asupra unui bun cumpărat împreună, o creanță ori un drept testamentar; aceste drepturi se dovedesc separat.

Separarea în fapt nu încheie căsătoria. Ca regulă, contează dacă la deschiderea moștenirii căsătoria încetase ori fusese desfăcută potrivit legii. Există însă o excepție pentru anumite divorțuri din culpă aflate deja pe rol: dacă soțul reclamant moare, moștenitorii lui pot continua acțiunea în cazul art. 380, iar admiterea ei cere constatarea culpei exclusive a soțului pârât.

Când acea acțiune continuată este admisă, căsătoria se socotește desfăcută la data decesului, conform art. 382 alin. (2). Rezultatul poate înlătura calitatea de soț supraviețuitor a pârâtului. Verifică cine a introdus acțiunea, temeiul ei, continuarea de către moștenitori și hotărârea definitivă; simpla existență a unui dosar de divorț nu produce singură acest efect.

• Certificatul de căsătorie și, dacă există, hotărârea sau certificatul de divorț.
• Actele de proprietate pentru bunurile dobândite împreună de parteneri.
• Testamentul, contractele și dovezile creanțelor invocate de partener.

Codul civil, art. 380, 382 alin. (2), 963 și 970; inferența privind concubinul rezultă din enumerarea moștenitorilor legali.Portalul Legislativ

Copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită potrivit legii are față de fiecare părinte și rudele acestuia aceeași situație ca un copil din căsătorie. Nu contează dacă părinții au locuit împreună; contează filiația dovedită prin actele de stare civilă ori hotărârea aplicabilă.

Copilul soțului ori al partenerului nu devine, numai prin conviețuire sau prin căsătoria adulților, descendentul legal al defunctului. Pentru a moșteni în această calitate trebuie să existe filiație față de defunct ori o adopție care produce rudenia cerută; un testament poate crea separat un drept de legatar.

Adopția stabilește filiația cu adoptatorul și rudenia cu familia acestuia. Ca regulă, încetează rudenia cu părinții firești și rudele lor; pentru adopția de către soțul părintelui, Codul civil păstrează legătura cu părintele care este căsătorit cu adoptatorul. De aceea, certificatul de naștere actualizat și hotărârea de adopție pot schimba arborele succesoral.

Dacă paternitatea nu este stabilită în acte și pretinsul tată a decedat, acțiunea în stabilirea paternității poate fi pornită împotriva moștenitorilor lui; dreptul copilului la această acțiune nu se prescrie în timpul vieții sale. Notarul nu poate tranșa o filiație litigioasă prin simpla aplicare a cotelor: disputa poate duce la suspendarea procedurii până la hotărârea instanței.

Codul civil, art. 424–427, 448, 451 și 470–471; Legea nr. 36/1995, art. 109.Portalul LegislativPortalul LegislativUniunea Națională a Notarilor Publici din România

Reprezentarea succesorală permite unui descendent mai îndepărtat să urce în drepturile părintelui său în cazurile legii. Ea poate opera numai pentru descendenții copiilor defunctului și pentru descendenții fraților ori surorilor defunctului.

Exemplu: defunctul a avut doi copii, Ana și Bogdan. Ana este în viață, iar Bogdan a murit înaintea părintelui și are doi copii. Dacă sunt îndeplinite condițiile legii, Ana ia jumătatea ramurii sale, iar cei doi nepoți împart jumătatea care ar fi revenit lui Bogdan. Împărțirea se face pe tulpină, apoi în interiorul tulpinii.

Renunțarea părintelui nu este, singură, un caz în care copiii lui îl reprezintă. Ea poate face partea disponibilă altor succesibili potrivit ordinii legale, motiv pentru care nu se mută automat fracția la copiii renunțătorului.

Exemplu: defunctul are doi copii în viață, Ana și Bogdan, iar Ana are un copil. Dacă Ana renunță și Bogdan acceptă, Bogdan, rudă de gradul întâi, îl înlătură de regulă pe copilul Anei, rudă de gradul al doilea; Bogdan poate culege întreaga moștenire legală în această ipoteză simplificată.

Alt exemplu: dacă Ana este unicul copil al defunctului și renunță, copiii ei pot ajunge la moștenire în nume propriu, ca rudele cele mai apropiate rămase, nu prin reprezentarea Anei. Dacă renunță toți copiii defunctului, descendenții din generația următoare pot veni tot în nume propriu și împărțirea nu trebuie presupusă automat pe tulpini. Rezultatul se calculează numai după identificarea tuturor rudelor și opțiunilor.

Codul civil, art. 964–969 și 1121.Portalul LegislativUniunea Națională a Notarilor Publici din România

Copilului conceput la deschiderea moștenirii îi sunt recunoscute drepturile dacă se naște viu. Sarcina și nașterea ulterioară pot schimba lista descendenților, de aceea certificatul de naștere și actele medicale ori de stare civilă relevante trebuie aduse în dosar înainte de stabilirea definitivă a cotelor.

Dacă mai multe persoane au murit în aceeași împrejurare și nu se poate stabili că una a supraviețuit celeilalte, art. 957 alin. (2) prevede că ele nu se moștenesc reciproc. Nu construi verigi succesive din ore aproximative sau din presupuneri; folosește actele de stare civilă și constatările ori hotărârile care stabilesc datele deceselor.

Codul civil, art. 36, 957 alin. (1)–(2); Legea nr. 36/1995, art. 103–109.Portalul LegislativPortalul Legislativ

Tabelul prezintă moștenirea legală. Un testament, donațiile, rezerva succesorală și limita specială aplicabilă anumitor liberalități către soțul dintr-o familie mixtă pot schimba analiza.

Codul civil, art. 970–972.Portalul LegislativPortalul european e-Justiție

Dacă soțul supraviețuitor nu are un alt drept real de a folosi o locuință potrivită și casa în care a locuit până la deces intră în moștenire, art. 973 îi poate acorda un drept de abitație. Dreptul este gratuit, nu poate fi cedat și se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la deschiderea moștenirii; recăsătorirea îl poate stinge mai devreme. Ceilalți moștenitori pot cere restrângerea ori schimbarea locuinței în condițiile articolului.

Separat de cota sa, soțul poate moșteni mobilierul și obiectele de uz casnic folosite în comun numai dacă nu vine în concurs cu descendenții. Acest drept nu înseamnă că toate bunurile mobile din casă îi revin automat.

Codul civil, art. 973–974.Portalul LegislativPortalul european e-Justiție

Împărțirea pe linia paternă și linia maternă se aplică atunci când colateralii privilegiați sunt rude cu defunctul pe linii colaterale diferite. Simpla existență a unor frați care au numai un părinte comun cu defunctul nu declanșează singură împărțirea pe două linii. Dacă toți sunt frați numai după același tată, de același grad și fără reprezentare, ei împart în mod egal partea colateralilor privilegiați.

Exemplu restrâns: partea colateralilor privilegiați revine numai unui frate bun și unui frate numai după tată, ambii în nume propriu. Jumătatea liniei paterne se împarte între ei, iar jumătatea liniei materne revine numai fratelui bun; rezultatul este 3/4 pentru fratele bun și 1/4 pentru fratele numai după tată, calculate exclusiv din partea colateralilor privilegiați.

Regula nu se aplică automat oricăror veri sau unchi. Notează pentru fiecare frate părinții comuni și descendenții lui, deoarece reprezentarea poate continua împărțirea pe tulpini în clasa a doua.

Codul civil, art. 981.Portalul LegislativUniunea Națională a Notarilor Publici din România

Nedemnitatea nu este o sancțiune pe care familia o declară informal. Codul civil separă nedemnitatea de drept, bazată pe condamnările prevăzute de art. 958, de nedemnitatea judiciară pentru fapte precum violențe grave, ascunderea ori falsificarea testamentului sau împiedicarea întocmirii lui. Cererea de nedemnitate judiciară are termenul general de un an de la deschiderea moștenirii și punctele de plecare speciale prevăzute la art. 959; introducerea ei valorează acceptare tacită pentru reclamant.

Pentru condamnarea ori cauza de nedemnitate cunoscută mai târziu, art. 959 alin. (3)–(5) mută începutul termenului la evenimentul indicat de lege, precum rămânerea definitivă a hotărârii penale sau data la care succesibilul a cunoscut cauza. Data relevantă trebuie dovedită, nu presupusă.

Persoana care lasă moștenirea poate înlătura efectele nedemnității numai expres, prin testament sau act autentic notarial. Un legat făcut nedemnului după faptă, fără declarația expresă cerută de art. 961, nu produce singur această înlăturare.

Dacă nu există moștenitori legali sau testamentari care să culeagă moștenirea, ori toți cei chemați renunță și nu există legatari, notarul constată vacanța succesorală în procedura legală. Bunurile nu revin automat persoanei care le folosește sau unui vecin; moștenirea vacantă revine comunei, orașului ori municipiului competent, după regulile Codului civil.

• Păstrează hotărârile penale sau civile și dovezile privind testamentul ori faptele invocate.
• Identifică descendenții persoanei nedemne, deoarece reprezentarea poate schimba cine vine la moștenire.
• Comunică notarului toate rudele cunoscute, renunțările și testamentele înainte de a presupune că moștenirea este vacantă.

Codul civil, art. 958–961, 967 și 1135–1139; Legea nr. 36/1995, art. 117–118.Portalul LegislativPortalul LegislativUniunea Națională a Notarilor Publici din România