Succesiunea internațională: competență, lege și certificat european

• Ultima reședință obișnuită a persoanei decedate și faptele care o susțin: durata, regularitatea și motivele șederii.
• Cetățenia sau cetățeniile și orice testament ori clauză de alegere a legii naționale.
• Lista bunurilor și datoriilor pe state, cu registrele ori instituțiile implicate.
• Orice dosar, hotărâre, certificat național sau act notarial deja emis.
• Persoanele interesate, țările lor de reședință și existența unor declarații de acceptare ori renunțare.

Regulamentul (UE) nr. 650/2012, considerentele 23–24 și art. 4, 10, 21–22 și 65.Uniunea Europeană — EUR-Lex

Regula generală a regulamentului atribuie competența instanțelor statului membru în care persoana decedată avea reședința obișnuită la data decesului. Stabilirea reședinței cere o evaluare de ansamblu; domiciliul formal, cetățenia sau locul unui singur bun nu decid izolat.

Regulamentul prevede și situații de alegere a forului, competență subsidiară pentru bunuri aflate într-un stat membru și competență în cazuri excepționale. Pentru România, regulile notariale interne privind ultimul domiciliu și bunurile din țară trebuie corelate cu competența internațională, nu aplicate separat ca răspuns complet.

În notificarea României pentru art. 79, portalul e-Justiție arată că nu a fost desemnată o autoritate nejudiciară ori un profesionist juridic care să intre în noțiunea de „instanță” prin art. 3 alin. (2). Faptul că notarul român instrumentează succesiunea necontencioasă nu îl transformă, pentru regulile de competență ale regulamentului, în instanță. Notarul poate avea separat rolul de autoritate emitentă a certificatului european, în condițiile art. 64 și ale regulilor române.

Regulamentul (UE) nr. 650/2012, art. 3 alin. (2), art. 4–11 și art. 64; e-Justiție România — notificările de la art. 78 lit. c) și art. 79; Legea nr. 36/1995, art. 15 și 103 alin. (4)–(6).Uniunea Europeană — EUR-LexPortalul LegislativPortalul european e-Justiție

Ca regulă, legea aplicabilă întregii succesiuni este legea statului în care persoana decedată avea reședința obișnuită la deces. O persoană poate alege, în condițiile regulamentului, legea statului a cărui cetățenie o deține la momentul alegerii sau la deces.

Legea desemnată se aplică chiar dacă nu este legea unui stat membru, dar regulamentul are domenii excluse, între care fiscalitatea, regimurile matrimoniale și natura drepturilor reale ori înscrierea lor în registre. De aceea aceeași succesiune poate necesita și reguli locale pentru taxe și publicitate imobiliară.

Regulamentul (UE) nr. 650/2012, art. 1, 20–23 și 22.Uniunea Europeană — EUR-Lex

Regulamentul se aplică succesiunilor persoanelor care au decedat la 17 august 2015 sau după această dată. Pentru un deces anterior se verifică regulile de drept internațional privat aplicabile atunci; dispozițiile tranzitorii păstrează reguli speciale și pentru alegeri ale legii ori dispoziții pentru cauză de moarte făcute înainte de această dată.

Regulamentul se aplică statelor membre participante; Irlanda și Danemarca nu participă. O legătură cu aceste state sau cu un stat din afara Uniunii nu face inutilă analiza europeană, dar poate aduce reguli naționale, convenții și proceduri suplimentare.

Nu crea o regulă doar din numele țării. Întreabă ce stat era reședința obișnuită, unde sunt bunurile, ce autoritate a fost deja sesizată și dacă hotărârea sau actul trebuie recunoscut ori executat în alt stat.

Regulamentul (UE) nr. 650/2012, considerentele 82–83, art. 1–2 și art. 83 alin. (1)–(4).Uniunea Europeană — EUR-Lex

Certificatul european este destinat folosirii într-un alt stat membru pentru dovedirea calității și drepturilor moștenitorilor ori legatarilor, a puterilor executorului testamentar sau administratorului. Utilizarea lui nu este obligatorie și nu înlocuiește documentele interne folosite în scopuri naționale.

În România, certificatul european este eliberat de notarul public care a eliberat certificatul național de moștenitor ori în arhiva căruia acesta se păstrează. Dacă arhiva se află la Camera Notarilor Publici, îl eliberează notarul desemnat de președintele colegiului director al Camerei. Dacă o instanță a stabilit prin hotărâre calitatea de moștenitor, masa succesorală și/sau întinderea drepturilor și obligațiilor succesorale, certificatul european este eliberat de acea instanță.

Autoritatea emitentă păstrează originalul și eliberează copii certificate. O copie certificată este valabilă, ca regulă, șase luni, iar data expirării trebuie indicată pe copie. În cazuri excepționale justificate, emitentul poate stabili o perioadă mai lungă; după expirare, titularul copiei poate cere prelungirea ori o nouă copie certificată. Verifică valabilitatea înainte de prezentarea în alt stat.

Regulamentul (UE) nr. 650/2012, art. 62–70, în special art. 70 alin. (3); e-Justiție România — autoritățile emitente potrivit art. 64 și art. 78 lit. c).Uniunea Europeană — EUR-LexPortalul european e-Justiție

Pentru anumite documente publice emise într-un stat UE și prezentate autorităților altui stat UE, Regulamentul (UE) 2016/1191 elimină apostila pentru dovedirea autenticității și permite formulare standard multilingve ca ajutor de traducere. Printre domeniile acoperite se află decesul, nașterea, căsătoria, filiația și domiciliul.

Mecanismul privește autenticitatea, nu recunoașterea efectelor juridice și nu se extinde automat la toate actele succesorale ori la entități private. Pentru fiecare document, verifică emitentul, statul, destinatarul, traducerea, transcrierea și orice convenție aplicabilă înainte să comanzi apostila sau supralegalizarea.

Regulamentul (UE) 2016/1191; Your Europe — acceptarea documentelor oficiale; MAI — transcrierea actelor de stare civilă.Uniunea Europeană — Your EuropeMinisterul Afacerilor Interne